imprecațiesubstantiv
im-pre-ca-ție
Definiții
substantiv feminin
1Cuvânt sau expresie rostită cu mânie, prin care se dorește cuiva un rău; blestem, înjurătură.
„A izbucnit într-o serie de imprecații la adresa șoferului care i-a tăiat calea."
substantiv feminin
2Formulă verbală violentă sau jignitoare folosită pentru a-și exprima furia sau disprețul.
„Imprecațiile lui au fost auzite de toată sala."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: imprecația; pluralul: imprecații. Este un cuvânt livresc, folosit mai ales în registrul elevat.
Antonime
binecuvântarelaudăbinecuvântare
Expresii și locuțiuni
a rosti imprecații — a spune blesteme sau înjurături
Etimologie
Din franceză imprécation, care provine din latină imprecatio, -onis, de la imprecari (a blestema).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'pre', nu 'imprecațiune' sau 'imprecație' cu 'ț' greșit. Atenție la diacritice: imprecație, nu imprecatie.