impolitețăsubstantiv
im-po-li-te-ță
Definiții
substantiv feminin
1Lipsă de politețe; comportament sau atitudine necuviincioasă, lipsită de respect față de ceilalți.
„Impolitețea lui l-a făcut să fie evitat de colegi."
substantiv feminin
2Faptă sau vorbă jignitoare, necuviincioasă.
„A spune o impolitețe nu este o dovadă de inteligență."
Gramatică
Se formează de la adjectivul 'impoliticos' cu sufixul '-ețe'. Pluralul este 'impoliteți'.
Sinonime
nepolitetenecuvințăgrosolănieobrăznicieprost-crescut
Expresii și locuțiuni
a face o impolitețe — a se comporta nepoliticos, a jigni pe cineva
Etimologie
Din franceză 'impolitesse' (după modelul 'politețe').
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'p' și cu 'ț' înainte de 'ă': impoliteță. Nu confunda cu 'nepolitete' (forma alternativă).