împleticiverb
îm-ple-ti-ci
Definiții
verb reflexiv
1A se mișca nesigur, clătinându-se, din cauza oboselii, a băuturii sau a unei boli; a se împiedica mereu.
„Bătrânul se împletici pe scări, dar reuși să se țină de balustradă."
verb reflexiv
2A vorbi cu greu, poticnindu-se, fără fluență.
„Emoționat, se împletici în cuvinte și nu mai știa ce spune."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. La prezent: eu mă împleticesc, tu te împletecești, el se împletecește. La perfect compus: m-am împleticit. Participiul: împleticit.
Antonime
merge dreptvorbi fluent
Expresii și locuțiuni
a se împletici în picioare — a merge nesigur, clătinându-se
a se împletici în cuvinte — a vorbi cu dificultate, poticnindu-se
Etimologie
Din slavă veche *pletiti (a împleti), cu prefixul îm-; sensul reflexiv de 'a se încurca' derivă din ideea de mișcare neîndemânatică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'i' la final: împletici, nu 'împleticii' sau 'împletici' cu 'â'.