împăienjeniverb
îm-pă-ien-je-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi cu pânze de păianjen; a umple de pânze de păianjen
„Podelele vechi se împăienjeniseră de mult timp."
verb reflexiv
2a-și pierde claritatea vederii, a vedea tulbure, ca printr-o pânză
„I se împăienjeniră ochii de oboseală."
verb reflexiv
3a deveni confuz, a nu mai înțelege clar (despre gânduri, minte)
„Mintea i se împăienjenise după atâtea ore de învățat."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a citi). Forme: eu împăienjenesc, tu împăienjenești, el împăienjenește; perfect compus: am împăienjenit; participiu: împăienjenit. Reflexiv: a se împăienjeni.
Expresii și locuțiuni
a i se împăienjeni ochii — a vedea tulbure, a-și pierde vederea clară
a i se împăienjeni mintea — a deveni confuz, a nu mai gândi limpede
Etimologie
Din prefixul îm- + păianjen (după modelul altor verbe cu îm-).
Se scrie corect: Se scrie împăienjeni, cu î la început și cu â în interior (păianjen), nu 'impăienjeni' sau 'împăienjenii'.