imortaladjectiv
i-mor-tal
Definiții
adjectiv
1Care nu poate muri; care trăiește veșnic; nemuritor.
„Eroul din legendă era considerat imortal."
adjectiv
2Care dăinuie peste veacuri, care nu se uită; veșnic, nepieritor.
„Opera sa imortală a rămas în istoria literaturii."
Gramatică
Plural
imortali (masc.), imortale (neutru/fem.)
Articulat
imortalul (masc. sg.), imortala (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme flexionare: imortal, imortală, imortali, imortale. Se acordă cu substantivul.
Expresii și locuțiuni
faimă imortală — faimă care durează veșnic, care nu se uită
Etimologie
Din franceză immortel, latină immortalis (in- 'ne' + mortalis 'muritor').
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'o' după 'm': imortal, nu 'immortal' (cu doi 'm') și nu 'imortal' cu 'i' dublu.