hurduiverb
hur-dui
Definiții
verb intranzitiv
1a face un zgomot surd și repetat, ca de roți sau de obiecte grele care se rostogolesc
„Trăsura hurduia pe drumul de piatră."
verb tranzitiv
2a mișca sau a împinge cu zgomot ceva greu
„Copiii hurduie butoiul prin curte."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă 'a hurdui'. Participiul: hurduit. Gerunziu: hurduind.
Expresii și locuțiuni
a hurdui în minte — a-i trece prin minte gânduri multe și zgomotoase
Etimologie
Probabil de origine onomatopeică, imitând zgomotul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'ui' la final, nu 'hurdui' cu 'i' dublu.