hotărniciverb
ho-tăr-ni-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a stabili sau a marca hotarele (granițele) unei proprietăți, unui teren sau unui teritoriu
„Pădurea a fost hotărnicită de către topografi."
verb reflexiv
2a-și stabili limitele, a se mărgini
„El s-a hotărnicit la un singur domeniu de activitate."
Gramatică
Conjugare: a hotărnici, hotărnicesc, hotărnicești, hotărnicește, hotărnicim, hotărniciti, hotărnicesc. Participiu: hotărnicit. Gerunziu: hotărnicind.
Expresii și locuțiuni
a hotărnici un teren — a stabili limitele unui teren prin măsurători și semne
Etimologie
Din slavă veche hotarĭnikŭ, derivat din hotar (graniță).
Se scrie corect: Se scrie cu â după t: hotărnicire, nu hotarnici. Atenție la diacritice: â, nu î.