hăuiverb
hă-ui
Definiții
verb intranzitiv
1A răsuna puternic, a produce ecou (despre sunete, voci, urlete).
„Valea hăuia de urletele lupilor."
verb intranzitiv
2A striga sau a urla cu putere, a face zgomot asurzitor.
„Copiii hăuiau de bucurie în curte."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme la prezent: eu hăuiesc, tu hăuiești, el/ea hăuiește, noi hăuim, voi hăuiți, ei/ele hăuiesc. Participiu: hăuit.
Expresii și locuțiuni
a-i hăui în urechi — a auzi un țiuit sau un zgomot puternic și neplăcut în urechi
Etimologie
Formă onomatopeică, probabil din interjecția 'hău' care imită un sunet puternic sau un ecou.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'ă' după h, nu 'haui' sau 'hăuii'. Atenție la diacritice: hă-ui.