hărăniverb
hă-ră-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a da cuiva ceva, a oferi, a dărui (adesea cu sensul de a înzestra cu ceva, de a sorti)
„Soarta i-a hărănit o viață plină de aventuri."
verb tranzitiv
2a destina, a rezerva cuiva un anumit destin sau o anumită soartă
„Nimeni nu știe ce ne hărănește viitorul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (hărănesc, hărănești, hărănește). Participiul: hărănit. Formează perfectul simplu: hărănii, hărăniși etc.
Expresii și locuțiuni
a fi hărănit cu ceva — a fi înzestrat, a avea un dar sau o calitate de la natură/soartă
Etimologie
Din slavă (veche) 'hraniti' (a hrăni, a da de mâncare), cu sens extins de 'a dărui'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'h' și cu 'â' în interior: hărăni. Atenție să nu confunzi cu 'hrăni' (a da de mâncare).