Definiții
verb tranzitiv
1A dota pe cineva sau ceva cu calități, bunuri sau mijloace necesare; a înzestra cu ceva.
„Părinții și-au înzestrat copiii cu o educație aleasă."
verb tranzitiv
2A oferi zestrea unei mirese la căsătorie.
„În trecut, tatăl își înzestra fiica cu pământ și vite."
verb tranzitiv
3A dota o instituție, o școală sau un spital cu echipamente și materiale necesare.
„Primăria a înzestrat biblioteca cu calculatoare moderne."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La perfectul simplu: înzestrai, înzestră, înzestrarăm. Participiul: înzestrat. Gerunziu: înzestrând. Imperativ: înzestrează (tu), înzestrați (voi).
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: înzestra, nu înzăstra. Atenție la diacritice: â și ă.