Definiții
substantiv neutru
1Dar divin, însușire sau putere dată de Dumnezeu cuiva, în special în context religios.
„Sfântul avea harul de a vindeca bolnavii."
substantiv neutru
2Farmec, atracție naturală, grație într-o persoană sau într-o manifestare.
„Ea vorbea cu un har care îi fermeca pe toți."
substantiv neutru
3În teologia creștină, ajutorul supranatural acordat de Dumnezeu pentru mântuire.
„Prin harul lui Dumnezeu, omul se poate mântui."
Expresii și locuțiuni
a avea har — a fi talentat, a avea o calitate deosebită sau a fi plăcut în comportament
har Domnului — expresie de mulțumire sau recunoaștere a bunătății divine
Se scrie corect: Se scrie cu h la început, nu cu 'h' omis: 'har', nu 'ar'. Atenție la diacritice: nu se folosesc.