grațiesubstantiv
gra-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Însușirea de a fi plăcut, armonios în mișcări sau în comportare; eleganță, farmec.
„Dansatoarea se mișca cu multă grație pe scenă."
substantiv feminin
2În religie, dar divin, ajutor sau iertare acordată de Dumnezeu.
„Credincioșii se roagă pentru grația divină."
substantiv feminin
3În mitologia greacă, fiecare dintre cele trei zeițe ale frumuseții și bucuriei (Charitele).
„Grațiile erau considerate protectoare ale artelor."
Gramatică
Se folosește și ca prepoziție în sintagma 'grație + dativ' (ex: grație eforturilor).
Sinonime
eleganțăfarmecșarmdelicatețehar
Antonime
stângăciegrosolănieneîndemânare
Expresii și locuțiuni
grație lui/ei — datorită lui/ei, mulțumită lui/ei
a avea grație — a fi elegant, plin de farmec
Etimologie
Din latină gratia, prin intermediul franceză grâce.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' la plural: grații. Atenție să nu confundați cu 'grație' (prepoziție) și 'grație' (substantiv) – aceeași formă, dar sens diferit.