darconjuncție
dar
Definiții
conjuncție
1cuvânt care leagă două propoziții sau părți de propoziție, arătând o opoziție sau o contrarietate față de ce s-a spus înainte
„Am vrut să ies la joacă, dar ploua."
substantiv neutru
2obiect sau cadou oferit cuiva cu ocazia unei sărbători sau a unei întâmplări speciale
„Am primit un dar frumos de la bunica."
Gramatică
Gen
neutru (pentru substantiv)
Ca conjuncție este invariabilă. Ca substantiv, se declină: dar, darul, daruri, darurile.
Expresii și locuțiuni
a face dar — a oferi cuiva ceva fără a cere nimic în schimb
dar și — exprimă o adăugire sau o completare
Etimologie
Din latină 'donum' (dar, cadou), prin intermediul limbii slave vechi.
Se scrie corect: Se scrie întotdeauna cu 'a', nu 'dăr'.