hâcâiverb
hâ-câ-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete sacadate, întretăiate, asemănătoare cu sughițul, de obicei din cauza plânsului sau a râsului.
„După ce a aflat vestea, a început să hâcâie de plâns."
verb intranzitiv
2A vorbi sau a râde cu întreruperi, cu mici accente sacadate, adesea din cauza emoției.
„Copilul hâcâia de râs în timp ce povestea întâmplarea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu hâcâi, tu hâcâi, el hâcâie, noi hâcâim, voi hâcâiți, ei hâcâie. Participiu: hâcâit. Gerunziu: hâcâind.
Expresii și locuțiuni
a hâcâi de râs — a râde cu hohote întretăiate, sacadate
Etimologie
Formă expresivă, probabil de origine onomatopeică, imitând sunetul sughițului.
Se scrie corect: Se scrie cu â după h, nu cu î: hâcâi, nu hîcîi. Atenție la diacritice: â și î.