guițaverb
gui-ța
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete ascuțite și subțiri, caracteristice porcului sau altor animale mici (șoareci, pui etc.).
„Porcul guiță când îl gâdili."
verb intranzitiv
2A scoate țipete subțiri și stridente, de obicei de durere sau de frică (despre oameni).
„Copilul guița de bucurie când a văzut cadoul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent indicativ. Infinitiv: a guița. Participiu: guițat. Gerunziu: guițând.
Expresii și locuțiuni
a guița ca un purcel — a scoate sunete foarte ascuțite și subțiri, asemănătoare cu ale porcului
Etimologie
Din latină *grittiare, de origine onomatopeică, imitând sunetul porcului.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'g', nu 'guita' – forma corectă este 'guița'.