giugiuliverb
giu-giu-li
Definiții
verb tranzitiv
1A mângâia, a dezmierda pe cineva cu tandrețe, de obicei o persoană dragă.
„Bunica își giugiulește nepoțelul în brațe."
verb reflexiv
2A-și face dezmierdări, a se alinta reciproc (despre îndrăgostiți).
„Cei doi îndrăgostiți se giugiuleau pe bancă în parc."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu giugiulesc, tu giugiulești, el/ea giugiulește, noi giugiulim, voi giugiuliți, ei/ele giugiulesc. Participiu: giugiulit. Gerunziu: giugiulind.
Expresii și locuțiuni
a se giugiuli — a-și face dezmierdări, a se alinta reciproc
Etimologie
Probabil formație expresivă, de origine onomatopeică, din română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'gi' la început și cu un singur 'i' după 'giu' în interior: giugiuli, nu 'giugiulii' sau 'giugiuli' cu 'j'.