frăsuiverb
fră-su-i
Definiții
verb tranzitiv
1A scutura sau a bate un copac (de obicei un pom fructifer) pentru a cădea fructele sau frunzele.
„Bunicul frăsuie nucul ca să cadă nucile coapte."
verb tranzitiv
2A agita sau a mișca ceva cu putere, pentru a îndepărta praful sau impuritățile.
„Ea frăsuie covorul ca să scape de praf."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu frăsuiesc, tu frăsuiești, el frăsuiește. Participiul: frăsuit.
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de mișcarea rapidă sau de zgomotul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: frăsui, nu frîsui. Atenție la forma de persoana a III-a: frăsuiește (nu frăsuie).