foșcăiverb
foș-că-i
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot ușor, asemănător cu foșnetul, prin mișcare sau frecare (despre frunze, hârtie, materiale etc.).
„Vântul foșcăia frunzele uscate de pe alee."
verb tranzitiv
2A mișca ceva (hârtie, pânză etc.) astfel încât să producă un sunet caracteristic.
„El foșcăia paginile cărții în timp ce căuta un pasaj."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -ăi. Forme: eu foșcăi, tu foșcăi, el foșcăie, noi foșcăim, voi foșcăiți, ei foșcăie. Participiu: foșcăit.
Expresii și locuțiuni
a foșcăi prin buzunare — a căuta ceva făcând zgomot cu hârtiile sau obiectele din buzunare
Etimologie
Formație onomatopeică, de la interjecția „foșc” care imită zgomotul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu „ș” și „ă”, nu „foscai” sau „foșcai”. Atenție la diacritice: foșcăi, nu foscăi.