flușturaverb
fluș-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A mișca sau a agita ceva în aer, de obicei cu o mișcare rapidă și ușoară.
„Vântul fluștura steagul pe catarg."
verb reflexiv
2A se mișca sau a se agita într-o parte și în alta, a se flutura.
„Fusta i se fluștura în timp ce dansa."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu fluștur, tu flușturi, el fluștură, noi flușturăm, voi flușturați, ei fluștură. Participiu: flușturat.
Expresii și locuțiuni
a fluștura din mâini — a gesticula exagerat, a face mișcări largi cu mâinile
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de fluier sau de mișcarea rapidă a aerului.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș', nu cu 's' sau 'ş' (fluștura, nu flustura). Atenție la diacritice!