flagelaverb
fla-ge-la
Definiții
verb tranzitiv
1a bate pe cineva cu o biciușcă sau cu un obiect asemănător; a biciui
„Soldații romani îl flagelau pe prizonier."
verb tranzitiv (figurat)
2a critica aspru, a condamna cu duritate
„Scriitorul a flagelat corupția din societate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu flagelez, tu flagelezi, el/ea flagelează. Participiu: flagelat.
Expresii și locuțiuni
a se flagela — a se învinovăți excesiv, a se pedepsi singur (moral)
Etimologie
Din latină flagellare, prin intermediul franceză flageller.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'e' după 'l': flagela, nu 'flageala'. Atenție la forma de prezent: 'flagelez' cu 'z', nu 'flagelez' cu 's'.