Definiții
verb tranzitiv
1A examina sau a investiga cu atenție, pentru a afla adevărul sau pentru a descoperi ceva.
„Polițistul a cercetat locul faptei pentru a găsi indicii."
verb tranzitiv
2A studia sau a analiza un subiect, o problemă, un fenomen, în mod sistematic.
„Oamenii de știință cercetează efectele schimbărilor climatice."
verb reflexiv
3A se examina pe sine, a-și analiza propriile gânduri sau acțiuni.
„După ce s-a cercetat în oglindă, a observat că părul i s-a lungit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu cercetez, tu cercetezi, el/ea cercetează. La perfect compus: am cercetat. Participiul: cercetat.
Etimologie
Din latină *circitare, derivat din circus (cerc), cu sensul de a merge în jur, a explora.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ce' la început, nu 'che'. Atenție la forma de prezent: 'cercetez', nu 'cercetăz'.