externăadjectiv
ex-ter-nă
Definiții
adjectiv
1Care este situat în afară, în exterior; care vine din afară sau se referă la exterior.
„Medicul a recomandat o consultație externă pentru pacient."
adjectiv
2Care aparține unei alte țări sau organizații; străin.
„Comerțul extern al României a crescut anul acesta."
substantiv feminin
3Elevă sau studentă care urmează cursurile unei instituții de învățământ fără a locui în internat.
„Maria este externă la liceul din centru."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. La feminin singular, forma articulată este 'externa' (ex: problema externa).
Expresii și locuțiuni
medicină externă — ramură a medicinei care tratează bolile prin intervenții chirurgicale
comerț extern — schimb de mărfuri și servicii între țări
Etimologie
Din franceză 'externe', latină 'externus'.
Se scrie corect: Se scrie 'externă' cu ă la final, nu 'externa' fără diacritice. Atenție la plural: 'externe'.