interiorsubstantiv
in-te-ri-or
Definiții
substantiv neutru
1Partea dinăuntru a unui spațiu, a unui obiect sau a unei încăperi; ceea ce este înăuntru.
„Interiorul casei era decorat cu gust."
substantiv neutru
2În artă, pictură sau fotografie care reprezintă o încăpere sau o parte a unei clădiri.
„La expoziție am admirat un interior olandez din secolul al XVII-lea."
adjectiv
3Care se află înăuntru, în partea dinăuntru; opusul exteriorului.
„Ușa interioară era deschisă."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: interior, interioară, interiori, interioare).
Expresii și locuțiuni
ministerul de interne / ministerul de interior — Instituția care se ocupă cu ordinea publică și administrația internă a țării.
comerț interior — Comerțul desfășurat în interiorul unei țări.
Etimologie
Din franceză intérieur, latină interior, -ius.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't', nu 'interior' cu 'e' (greșit: 'intereor'). Atenție la grupul 'io' final.