Definiții
adjectiv
1Care se află în afară, în partea de afară a unui obiect, spațiu sau ființă; opusul lui interior.
„Peretele exterior al casei este vopsit în albastru."
substantiv neutru
2Partea din afară a unui lucru, a unei clădiri sau a unui spațiu; suprafața exterioară.
„Exteriorul clădirii este foarte frumos decorat."
substantiv neutru
3Aspectul fizic al unei persoane, felul în care arată cineva.
„Exteriorul lui pare dur, dar în interior este foarte sensibil."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (adjectiv se acordă în gen și număr)
Plural
exteriori (adjectiv, masculin), exterioare (neutru/feminin)
Articulat
exteriorul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, este neutru și se articulează: exteriorul, exteriorului.
Expresii și locuțiuni
comerț exterior — schimbul de mărfuri și servicii între o țară și alte țări
ministerul de externe — instituția care se ocupă de relațiile unei țări cu alte state