externadjectiv
ex-tern
Definiții
adjectiv
1Care este în afară, care se află în exterior; care vine din afară.
„Zidul extern al casei este vopsit în alb."
adjectiv
2Referitor la relațiile cu alte țări; internațional.
„Politica externă a României este importantă pentru securitatea europeană."
substantiv masculin
3Elev care învață la o școală, dar nu locuiește în internatul acesteia.
„El este extern la liceul din centru, dar stă acasă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. La feminin: externă, plural: externe.
Expresii și locuțiuni
comerț extern — Schimb de mărfuri și servicii între țări.
medic extern — Student la medicină care efectuează practică într-un spital, fără a fi angajat.
Etimologie
Din franceză externe, latină externus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz': extern, nu 'ekstern'.