estropiaverb
es-tro-pi-a
Definiții
verb tranzitiv
1A schilodi, a mutila sau a vătăma grav pe cineva, lăsându-l infirm.
„Accidentul l-a estropiat pe bietul om pentru tot restul vieții."
verb tranzitiv (figurat)
2A strica, a deforma sau a denatura ceva (un text, o limbă, o operă) prin greșeli sau modificări nepotrivite.
„Traducerea aceea a estropiat sensul original al poeziei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -ia. La persoana a III-a singular, indicativ prezent: estropiază. Participiul trecut: estropiat. Conjugare: eu estropiez, tu estropiezi, el/ea estropiază, noi estropiem, voi estropiați, ei/ele estropiază.
Expresii și locuțiuni
a estropia limba — a vorbi sau a scrie incorect, cu multe greșeli gramaticale sau de pronunție
Etimologie
Din franceză estropier, care provine din italiană stroppiare, de origine germanică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu cu 'ie' (nu 'iestropia'). Atenție la grupul 'strop' – nu 'stropi' cu sens de a uda, ci 'estropia' cu sens de a schilodi.