corectaverb
co-rec-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A îndrepta o greșeală, a face să devină corect.
„Profesoara corectează temele elevilor."
verb tranzitiv
2A revizui un text pentru a elimina erorile de limbă sau de conținut.
„Trebuie să corectez eseul înainte de a-l preda."
verb tranzitiv
3A sancționa sau a mustra pe cineva pentru o abatere.
„Directorul l-a corectat pe elev pentru comportamentul nepotrivit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare la prezent: eu corectez, tu corectezi, el/ea corectează. La perfect compus: am corectat. Participiul: corectat.
Expresii și locuțiuni
a corecta o probă — a verifica și a nota răspunsurile la un test sau examen
a corecta un text — a elimina greșelile dintr-un text scris
Etimologie
Din franceză corriger, latină corrigere.
Se scrie corect: Se scrie corect cu 'c' după 'e': corecta, nu 'corecta' cu 'k' sau 'corecta' cu 'ț'.