escrocaverb
es-cro-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A înșela pe cineva cu rea-credință, obținând de la acesta bani sau bunuri prin mijloace frauduloase.
„Escrocul a reușit să escrocheze un pensionar de toate economiile."
verb tranzitiv
2A obține ceva prin înșelăciune, profitând de naivitatea sau de buna-credință a cuiva.
„El a escrocat o sumă mare de bani de la mai multe persoane."
Gramatică
Conjugare: a escroca, escrochez, escrochează. Participiul: escrocat. Gerunziu: escrocând. Verbe de conjugarea I.
Expresii și locuțiuni
a escroca pe cineva — a înșela pe cineva pentru a-i lua banii sau bunurile
Etimologie
Din franceză escroquer, care provine din italiană scroccare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' și 'c' după 'o': escroca, nu 'escroka' sau 'escroca' cu 'k'.