fraudăsubstantiv
frau-dă
Definiții
substantiv feminin
1Înșelăciune săvârșită cu intenție, prin care o persoană obține un folos material sau un drept în mod nelegal.
„Frauda bancară a fost descoperită de autorități."
substantiv feminin
2Faptă prin care se încalcă legea sau regulile, în scopul de a păcăli pe cineva.
„Frauda electorală a fost condamnată de toți observatorii."
Gramatică
Articol nehotărât: o fraudă. Pluralul: fraude. Se folosește frecvent în contexte juridice și economice.
Sinonime
înșelăciuneescrocheriepăcălealătrucajmanipulare
Antonime
onestitatecorectitudinesinceritate
Expresii și locuțiuni
a comite o fraudă — a săvârși o înșelăciune ilegală
fraudă fiscală — evaziune fiscală, neplata taxelor prin mijloace ilegale
Etimologie
Din latină 'fraus, fraudis' (înșelăciune, viclenie), prin intermediul limbii franceze 'fraude'.
Se scrie corect: Se scrie 'fraudă' cu 'u' după 'a', nu 'fraodă'. Atenție la diacritice: 'fraudă' cu ă final.