păcăliverb
pă-că-li
Definiții
verb tranzitiv
1a înșela pe cineva, a induce în eroare prin viclenie sau prin glumă
„L-a păcălit pe fratele său să creadă că e vineri, deși era joi."
verb reflexiv
2a se înșela singur, a se amăgi
„Se păcălește singur dacă crede că poate învăța fără să muncească."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Participiul: păcălit. Gerunziu: păcălind. Imperfect: păcăleam. Perfect simplu: păcălii.
Expresii și locuțiuni
a păcăli pe cineva de sărbători — a face o farsă cuiva de o sărbătoare, de obicei de 1 aprilie
Etimologie
Din slavă (veche) pokaliti sau din bulgară pokalja, cu sensul de a înșela.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după p: păcăli, nu pacali sau păcăli (cu â). Atenție la diacritice: păcăli, nu păcăli.