echilibraverb
e-chi-li-bra
Definiții
verb tranzitiv
1a face să fie în echilibru, a menține sau a aduce într-o stare de stabilitate
„Acrobatul echilibrează o prăjină lungă pe mâini."
verb reflexiv
2a-și păstra sau a-și recăpăta stabilitatea, a se menține drept fără să cadă
„Copilul se echilibrează pe bicicletă fără roți ajutătoare."
verb tranzitiv (figurat)
3a aduce într-o stare de armonie, a compensa sau a contrabalansa
„Trebuie să echilibrăm timpul petrecut la școală cu cel de joacă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu echilibrez, tu echilibrezi, el/ea echilibrează, noi echilibrăm, voi echilibrați, ei/ele echilibrează. Participiu: echilibrat. Gerunziu: echilibrând.
Expresii și locuțiuni
a-și echilibra bugetul — a-și organiza cheltuielile astfel încât să nu depășească veniturile
Etimologie
Din franceză équilibrer, italiană equilibrare, latină aequilibrare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'ie' (nu 'iechilibra'). Atenție la grupul 'chi' – se scrie cu 'ch', nu 'ki'.