durduiverb
dur-dui
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot surd și repetat, ca o bătaie înfundată; a bate, a izbi în mod ritmic.
„Inima îi durduia de emoție în piept."
verb intranzitiv
2A răsuna, a bubui (despre tunete, mașini etc.).
„Tunetele durduiau în depărtare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivului: a durdui. Participiul: durduit. Gerunziu: durduind.
Expresii și locuțiuni
a-i durdui inima — a bate inima puternic, de obicei din cauza emoției sau a efortului
Etimologie
Formă onomatopeică, imitând zgomotul surd și repetat.
Se scrie corect: Se scrie durdui, cu 'u' după 'r', nu 'durdui' cu 'ă' sau 'durdui' cu 'i' dublu.