duhoriverb
du-ho-ri
Definiții
verb intranzitiv
1a răspândi un miros puternic, de obicei neplăcut; a mirosi urât
„Peștele vechi duhoarește în bucătărie."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî). Forme: eu duhoresc, tu duhorești, el/ea duhorește, noi duhorim, voi duhoriți, ei/ele duhoresc. Participiul: duhorit.
Expresii și locuțiuni
a duhori a ceva — a avea un miros specific, de obicei neplăcut
Etimologie
Din slavă (duhŭ – miros, suflare) sau din bulgară veche, înrudit cu „duh”.
Se scrie corect: Se scrie cu „h” după „d”: duhori, nu „duori”. Atenție la diacritice: duhori (nu duhori cu cratimă).