dilatoriuadjectiv
di-la-to-riu
Definiții
adjectiv
1Care întârzie, amână sau prelungește în mod intenționat o acțiune, un proces sau o decizie.
„Tactica dilatorie a adversarului a prelungit negocierile."
adjectiv
2Care servește la amânare, folosit pentru a câștiga timp.
„Cererea dilatorie a fost respinsă de instanță."
Gramatică
Articulat
dilatoriul (masc. sg.), dilatoria (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: dilatoriu, dilatorie, dilatorii, dilatorii. Se folosește frecvent în limbaj juridic și administrativ.
Expresii și locuțiuni
măsură dilatorie — măsură care amână sau întârzie o hotărâre sau o acțiune
excepție dilatorie — excepție procedurală care amână judecarea unui proces
Etimologie
Din franceză dilatoire, latină dilatorius (de la dilatum, participiul lui differre – a amâna).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't' și cu 'u' final: dilatoriu, nu 'dilatoru' sau 'dilatoriu' cu 'e'.