urgentadjectiv
ur-gent
Definiții
adjectiv
1Care nu suferă amânare, care trebuie făcut imediat; grabnic.
„Trebuie să sunăm la ambulanță, este o urgență medicală."
adjectiv
2Care cere o rezolvare rapidă, presant.
„Am o problemă urgentă la serviciu și trebuie să o rezolv azi."
Gramatică
Plural
urgenți (masc.), urgente (neutru/fem.)
Articulat
urgentul (masc. sg.), urgenta (fem. sg.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Grad de comparație: mai urgent, cel mai urgent.
Antonime
neurgentamânabilîntârziat
Expresii și locuțiuni
caz urgent — Situație care necesită intervenție imediată, mai ales în medicină.
în mod urgent — Fără întârziere, imediat.
Etimologie
Din franceză urgent, latină urgens, urgentis (de la urgere – a împinge, a presa).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' la început, nu 'urghent' sau 'urghent'. Atenție la forma de feminin: 'urgentă' (nu 'urgenta' fără ă).