expeditivadjectiv
ex-pe-di-tiv
Definiții
adjectiv
1Care acționează sau se realizează rapid și eficient, fără întârzieri.
„El este un om expeditiv în rezolvarea problemelor."
adjectiv
2Care rezolvă lucrurile într-un mod direct, fără formalități inutile.
„A luat o decizie expeditivă pentru a câștiga timp."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: expeditivă, plural feminin: expeditive.
Expresii și locuțiuni
a fi expeditiv — a acționa rapid și eficient, fără a pierde timpul
Etimologie
Din franceză expéditif, latină expeditivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 's': expeditiv, nu 'espeditiv'.