dezvinuiverb
dez-vi-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a declara sau a considera pe cineva nevinovat; a scoate de sub acuzație, a justifica.
„Avocatul a reușit să-l dezvinuiască pe clientul său."
verb reflexiv
2a se justifica, a se apăra de o acuzație, demonstrând că nu este vinovat.
„El s-a dezvinuit arătând dovezi clare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a hotărî), cu forme de prezent: dezvinovățesc/dezvinuiesc (variantă), imperfect: dezvinuiam, perfect simplu: dezvinuii, participiu: dezvinuit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am dezvinuit.
Expresii și locuțiuni
a se dezvinui de o acuzație — a demonstra că nu este vinovat de ceea ce este acuzat
Etimologie
Din dez- + vinui (după franceză disculper, latină disculpare).
Se scrie corect: Se scrie dezvinui, cu 'z' și 'i' la final, nu 'dezvinuii' (forma de perfect simplu are doi de 'i', dar infinitivul are un singur 'i'). Atenție la diacritice: dezvinui (nu dezvinui fără diacritice).