dezrădăcinaverb
dez-ră-dă-ci-na
Definiții
verb tranzitiv
1a scoate o plantă din pământ cu tot cu rădăcini; a smulge din rădăcină
„Grădinarul a dezrădăcinat copacul bătrân din curte."
verb tranzitiv figurat
2a face pe cineva să-și părăsească locul de origine sau mediul obișnuit, a-l smulge din obiceiurile sale
„Războiul a dezrădăcinat mii de familii din satele lor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La infinitiv lung: dezrădăcinare. Participiu: dezrădăcinat. Gerunziu: dezrădăcinând.
Expresii și locuțiuni
a dezrădăcina un obicei — a elimina complet un obicei sau o tradiție
Etimologie
Din prefixul dez- + rădăcină (din latină radicina).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'dez-', nu 'desrădăcina' (deși aceasta este o variantă acceptată, forma preferată este cu 'z'). Atenție la diacritice: dezrădăcina, nu dezradacina.