dezmățaverb
dez-mă-ța
Definiții
verb tranzitiv
1a desface sau a desprinde ceva din legătură sau din împletitură; a dezlega
„A dezmățat funia care ținea balotul de fân."
verb reflexiv
2a se desprinde, a se desface din ceva care îl ține strâns
„S-a dezmățat de la gard și a căzut."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ez la prezent: eu dezmățez, tu dezmățezi, el dezmățează. Participiul: dezmățat.
Etimologie
Din prefixul dez- + măța (a lega, a împleti), de origine incertă, posibil din latină sau slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după m, nu cu â: dezmăța, nu dezmâța. Atenție la diacritice: dezmăța (cu ă), nu dezmata.