înfrânaverb
în-frâ-na
Definiții
verb tranzitiv
1A opri sau a ține în frâu un animal (cal) cu ajutorul frâului.
„Călărețul a înfrânat calul înainte de obstacol."
verb tranzitiv
2A reține, a stăpâni o pornire, o emoție sau o acțiune.
„A înfrânat un strănut ca să nu deranjeze ora."
verb tranzitiv
3A limita sau a opri dezvoltarea sau răspândirea a ceva.
„Guvernul încearcă să înfrâneze inflația."
Gramatică
Plural
înfrânează (la pers. a III-a)
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înfrânez, tu înfrânezi, el înfrânează. Participiul: înfrânat. Gerunziu: înfrânând.
Expresii și locuțiuni
a-și înfrâna limba — a se abține de la a spune ceva nepotrivit
a înfrâna pasiunile — a-și controla dorințele sau impulsurile
Etimologie
Din latină *infrenare, derivat din frenum (frâu).
Se scrie corect: Se scrie cu â după fr, nu cu î: înfrâna, nu înfrîna. Atenție la diacritice: â și ă.