detectivsubstantiv
de-tec-tiv
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care se ocupă cu investigarea și descoperirea infracțiunilor, a cauzelor unor evenimente sau a unor persoane, lucrând de obicei pentru poliție sau pentru o agenție privată.
„Detectivul a rezolvat misterul dispariției bijuteriilor."
substantiv masculin
2Persoană care observă și analizează cu atenție amănuntele pentru a descoperi adevărul într-o situație complicată.
„Ea este un detectiv al sufletelor, mereu atentă la emoțiile celorlalți."
Gramatică
Se folosește și forma feminină 'detectivă' (rar) sau 'detectiv' pentru femei. Pluralul este 'detectivi'.
Expresii și locuțiuni
detectiv particular — investigator privat care lucrează pentru clienți individuali, nu pentru poliție
a juca rolul de detectiv — a încerca să descoperi un secret sau o informație ascunsă
Etimologie
Din franceză 'détective', care provine din engleză 'detective', derivat din verbul 'to detect' (a detecta), din latină 'detegere' (a descoperi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 't' în interior: de-tec-tiv. Nu confunda cu 'detectiv' (greșit) sau 'detectiv' (greșit). Atenție la silabație: de-tec-tiv.