spionsubstantiv
spi-on
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care urmărește și adună informații secrete despre un stat, o organizație sau o persoană, de obicei pentru a le transmite unui inamic sau unui rival.
„Spionul a fost prins în timp ce încerca să fure documente secrete."
substantiv masculin
2Persoană care observă și raportează în secret activitățile altora, de obicei pentru a obține un avantaj.
„Colegul lui era un spion al directorului, raporta tot ce se întâmpla în birou."
Gramatică
Forma feminină: spioană (plural: spioane). Se folosește și ca adjectiv în sintagme precum 'satelit spion'.
Expresii și locuțiuni
a fi spion — a urmări și a raporta în secret activitățile cuiva
joc de spioni — activitate de urmărire și contraspionaj, adesea în contexte de thriller
Etimologie
Din franceză espion, care provine din italiană spione, derivat din verbul spirare (a respira, a observa), cu influență din germană spähen (a pândi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'p', nu 'spion' cu 'y' sau 'spionn'. Atenție la forma feminină: 'spioană', nu 'spionă'.