infractorsubstantiv
in-frac-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care a săvârșit o infracțiune, adică o faptă prevăzută de legea penală ca fiind periculoasă pentru societate.
„Poliția l-a prins pe infractor după o urmărire de câteva ore."
substantiv masculin
2Cel care încalcă o lege sau o regulă, comițând o faptă ilegală.
„Un infractor rutier a fost sancționat pentru viteza excesivă."
Gramatică
Forma feminină: infractoare. Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'grup infracțional').
Expresii și locuțiuni
infractor de drept comun — persoană care a comis o infracțiune obișnuită, nu una politică sau de altă natură specială
Etimologie
Din franceză 'infracteur', din latină 'infractor' (cel care încalcă), de la verbul 'infringere' (a încălca).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'c', nu 'infrac-tor' cu 'c' dublu. Atenție la grupul 'ct' – nu 'c-t'.