destoinicadjectiv
des-toi-nic
Definiții
adjectiv
1Care este capabil, priceput și harnic în ceea ce face; care își îndeplinește bine sarcinile.
„Este un elev destoinic, mereu pregătit pentru ore."
adjectiv
2Care este vrednic de respect, cinstit și demn de încredere.
„Un om destoinic nu se teme de muncă."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: destoinic, destoinică, destoinici, destoinice. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi destoinic de ceva — a merita sau a fi capabil să obțină ceva
Etimologie
Din slavă (veche) 'dostoinŭ' sau din bulgară 'dostoen', cu sensul de 'vrednic, merituos'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'oi' în mijloc, nu 'oi' sau 'o'i'. Atenție la diacritice: 'destoinic', nu 'destoinnic'.