vrednicadjectiv
vred-nic
Definiții
adjectiv
1Care merită ceva, care este demn de o anumită apreciere sau răsplată.
„Este vrednic de lauda pe care o primește."
adjectiv
2Care este harnic, muncitor, priceput în a face ceva.
„Femeia aceasta este vrednică și gospodină desăvârșită."
adjectiv
3Care are putere sau capacitate de a face ceva (înv. și pop.).
„Nu este vrednic să ducă această sarcină."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme feminine: vrednică, vrednice; plural masculin: vrednici; plural feminin: vrednice.
Expresii și locuțiuni
a fi vrednic de ceva — a merita ceva, a fi demn de o anumită situație sau răsplată
vrednic de laudă — care merită laude, apreciere
Etimologie
Din slavă (veche) vrědьnъ, înrudit cu cuvântul 'vredă' (vătămare), inițial cu sensul de 'care poate face rău', apoi 'puternic', 'capabil'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'v' și cu 'i' după 'd': vrednic. Atenție să nu confunzi cu 'vrednic' (corect) și 'vrednic' (greșit).