competentadjectiv
com-pe-tent
Definiții
adjectiv
1Care are cunoștințe și abilități suficiente într-un domeniu; priceput, capabil.
„Un medic competent își tratează pacienții cu grijă."
adjectiv
2Care este autorizat sau are dreptul legal să decidă într-o anumită problemă.
„Instanța competentă va judeca acest caz."
Gramatică
Plural
competenți (masc.), competente (fem.)
Articulat
competentul (masc. sg.), competenta (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme: competent (masc. sg.), competentă (fem. sg.), competenți (masc. pl.), competente (fem. pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul.
Expresii și locuțiuni
a fi competent într-un domeniu — a avea cunoștințe și experiență temeinică într-un anumit domeniu
Etimologie
Din franceză compétent, latină competens, -entis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't', nu 'competant'. Atenție la diftongul 'ie' la feminin: competentă.