despovățuiverb
des-po-vă-țui
Definiții
verb tranzitiv
1a elibera pe cineva de o povară, de o grijă sau de o obligație; a ușura
„Vestea bună l-a despovățuit de griji."
verb reflexiv
2a scăpa de o povară sau de o responsabilitate; a se elibera de ceva apăsător
„S-a despovățuit de sarcinile care îl copleșeau."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a hotărî), cu forme de prezent: eu despovățuiesc, tu despovățuiești, el despovățuiește; perfect compus: am despovățuit; participiu: despovățuit.
Expresii și locuțiuni
a se despovăța de ceva — a scăpa de o grijă sau de o obligație
Etimologie
Din prefixul des- + povățui (a îndruma, a călăuzi), dar sensul modern este legat de 'povară' (de la slavona veche 'povara' – greutate).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v', nu 'despovetui' sau 'despovățui' (cu 'ț' corect, nu 't'). Atenție la forma de prezent: 'despovățuiesc', nu 'despovățesc'.