despăduriverb
des-pă-du-ri
Definiții
verb
1A despuia un copac de scoarță sau de crengi; a jupui.
„Țăranul despădurea copacul pentru a obține lemn curat."
verb
2A lipsi un teren de pădure, a defrișa.
„Compania a despădurit zona pentru a construi o fabrică."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a singular, prezent indicativ sau imperativ. Infinitiv: a despăduri. Participiu: despădurit.
Etimologie
Din prefixul des- + pădure (după modelul francez 'dépouiller'? de fapt, derivat din 'pădure' cu prefixul des- care indică acțiunea de a îndepărta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'des-' și 'pădure', nu 'despaduri' fără ă. Atenție la diacritice: despăduri, nu despăduri cu 'â'.