defrișaverb
de-fri-șa
Definiții
verb tranzitiv
1A tăia și a îndepărta pădurea sau arbuștii de pe o suprafață de teren, pentru a o folosi în agricultură, construcții etc.
„Țăranii au defrișat o parte din pădure pentru a-și face o livadă."
verb tranzitiv
2A curăța un teren de vegetația lemnoasă (copaci, tufișuri) pentru a-l pregăti pentru alte utilizări.
„Compania a defrișat zona pentru a construi un drum."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu defrișez, tu defrișezi, el defrișează, noi defrișăm, voi defrișați, ei defrișează. Participiul: defrișat. Gerunziul: defrișând.
Expresii și locuțiuni
a defrișa terenul — a pregăti terenul prin îndepărtarea vegetației lemnoase
Etimologie
Din franceză défricher, după modelul românesc cu prefixul de- și rădăcina 'friș' (din slavă sau latină).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'ș', nu 'defrișa' cu 's' simplu. Atenție la diacritice: 'defrișa' are 'ș' și 'ă'.