desfiaverb
des-fi-a
Definiții
verb tranzitiv
1a desface sau a destrăma ceva țesut, împletit sau încheiat; a descompune în părți componente
„Ea desfia cu răbdare firul de lână încâlcit."
verb reflexiv
2a se desface, a se destrăma, a se risipi (despre nori, ceață, întuneric)
„Ceața se desfia încet la primele raze de soare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu desfii, tu desfii, el/ea desfia, noi desfiam, voi desfiați, ei/ele desfiau. Participiu: desfiat. Gerunziu: desfiind.
Expresii și locuțiuni
a-și desfia părul — a-și lăsa părul despletit, a renunța la coafură
a desfia o țesătură — a scoate firele dintr-o țesătură, a o destrăma
Etimologie
Din latină *disfilare (a desface firul), prin intermediul slavonei sau direct din română, de la 'fir' cu prefixul 'des-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'des-', nu 'desfia' cu 'z' (greșit: 'dezfia'). Atenție la diacritice: 'desfia' cu 'i' și 'a' la final.